Cazare Delta Dunarii | Hotel Salcia Maliuc

Delta Dunarii (3446 km²), aflata în mare parte în Dobrogea, România, si partial în Ucraina, este cea mai mare si cea mai bine conservata dintre deltele europene. Delta Dunarii a intrat în patrimoniul mondial al UNESCO în 1991 ca rezervatie a biosferei.

Geografie

Dunarea ajunsa la Patlageanca se bifurca în doua brate, Bratul Chilia la nord si Bratul Tulcea la sud, brat care mai apoi la Ceatal Sfantu Gheorghe, se desparte în Bratul Sulina si Bratul Sfântul Gheorghe.

• Bratul Chilia, formeaza granita cu Ucraina, si transporta pe cursul sau de o lungime de 104 km², 60% din apele si aluviunile Dunarii. Datorita celor 67 milioane de tone aluviuni aduse de Dunare, Delta Dunarii creste anual cu aprox. 40 m².

Bratul Sulina este situat în mijlocul Deltei, si spre deosebire de Chilia are un curs rectiliniu, fiind permanent dragat si întretinut pentru navigatia vaselor maritime. Are o lungime de 71 km si transporta 18% din volumul de apa al Dunarii.

• Cursul Bratului Sfântul Gheorghe este orientat spre sud-est, si se desfasoara pe 112 km, transportând 22% din debitul Dunarii. La varsare formeaza insulele Sacalin considerate un început de delta secundara.

• Delta Dunarii este plasata, din punct vedere geologic , într-o regiune mobila a scoartei terestre numita Platforma Deltei Dunarii (regiunea predobrogeana). Platforma Deltei Dunarii vine în contact în partea de sud-vest cu Orogenul Nord Dobrogean, prin falia Oancea-Sf. Gheorghe, care este aproximativ paralela cu Bratul Sfântu Gheorghe.

Structura geologica a acesteia este alcatuita dintr-un fundament cristalin peste care se dispune transgresiv o cuvertura sedimentara reprezentata printr-o succesiune de depozite paleozoice, triasice, jurasice, cretacice, neogene si cuaternare, derminate prin forajele de mare si mica adâncime efectuate în zona. Depozitele de vârsta Paleozoica, ce apartin etajelor Silurian-Permian (438-230 milioane de ani), sunt alcatuite din calcare, dolomite, siltite, gresii litice, cu intercalatii de tufuri vitroclastice.

• Depozitele de vârsta Triasica (248-213 milioane de ani) sunt alcatuite, la baza, din siltite feruginoase, argilite, gresii, microconglomerate, cu intercalatii de porfire feldspatice, diabaze si melafire, iar transgresiv apar dolomite, gresii calcaroase, siltite, marne s.a., ce contin specii vegetale (Striatoabietites sp., Ovalipollis ovalis s.a.), foraminifere (Glomospirella sp., Spirillina sp. s.a.), conodonde (Gondolella navicula, Gladiogondolella tethydis s.a.).

Depozitele de vârsta Jurasica (epocile Dogger-Malm – 176-142 milioane de ani) sunt alcatuite în principal din calcare (la baza), argile calcaroase, gresii, precum si calcare cenusii si galbui (la partea superioara), cu fosile de foraminifere (Textularia jurassica, Spirillina orbicula s.a.), dinofagelate (Nannoceceratopsis spicula, N. pellucida, Ctenidodinium panneum s.a.) etc. Depozitele de vârsta Cretacica ce apartin etajelor Aptian-Senonian (121-65 milioane de ani) sunt alcatuite, în principal, din argile si siltite feruginoase, cu intercalatii de gresii fine sau dolomite gipsifere, ce contin o fitocenoza saraca cu Trilobosporilites apiverucatus, Clavifera triplex etc.

• Depozitele de vârsta Neogena (etajele Sarmatian-Romanian – 13,5-1,8 milioane de ani) sunt alcatuite dintr-o succesiune de strate cu calcare lumaselice, nisipuri, siltite si argile, cu Mactra sp., nisipuri, siltite si argile roscate, cu Dosinia maeotica, nisipuri fine cenusii (cu Dreissena rimestiensis, Limnocardium sp., nisipuri cu Stylodacna orientalis si nisipuri cu intercalatii de argile, ce contin specimene de Viviparus bifarcinatus, Dreissena polymorpha etc.

Depozitele de vârsta Cuaternara (depozite deltaice ce apartin etajelor Pleistocen-Holocen – 1,8-0,01 milioane de ani) sunt alcatuite, la baza, dintr-un strat de argile rosii-caramizii urmate de o succesiune de strate de pietrisuri, nisipuri, siltite, argile si strate de loess, iar la partea superioara se dispun aluviuni de origine fluviatila si fluvio-lacustra. (Mutihac V., 1990; Ionesi L, 1994)

• Delta Dunarii, situata în partea de N-V a Marii Negre (între 44°46’00” lat. N – platforma Bugeac, 45°40’00” lat. N si 28°40’24” long. E – Orogenul Nord Dobrogean, respectiv 29°40’50” long. E – platforma Marii Neagre), reprezinta din punct de vedere geomorfologic un relief de acumulare dezvoltat la gura de varsare a Dunarii în Marea Neagra. (Cotet P., 1973, Romanescu Gh, 1995)

Conform clasificarii FAO (SOTER – Procedure Manual, 1993), Delta Dunarii este inclusa la categoria formelor de relief regionale de tip câmpie umeda pe depozite aluviale fluviatile cu un grad ridicat de fragmentare.

• Delta Dunarii este caracterizata prin forme de relief pozitive numite grinduri si forme de relief negative reprezentate prin depresiuni umplute cu apa (lacuri). În prezent, delta se prezinta sub forma unei suprafete plane cu o panta de 0,006 ‰, strabatuta de un paienjenis de ape: brate de fluviu, canale si gârle, punctata de lacuri si japse. Diferentele de altitudine, fata de nivelul marii, sunt de 8-10 m în zona grindurilor si -2 - -4 m în zona depresiunile lacustre. (Cotet P., 1973; Soil of the Romanian Danube Delta Biosphere Reserve, 1996)

Teritoriul Deltei Dunarii se împarte în doua subregiuni geografice si anume: Delta propriu-zisa ce ocupa o suprafata de 4.250 km2, aflata între bratele fluviului,si zona complexului Razim, cu o suprafata de 990 km2. Din punct de vedere fizico-geografic Delta se împarte transversal pe bratele fluviului în doua mari subregiuni naturale: delta fluviala si delta maritima.

• Delta fluviala ocupa peste 65% din suprafata totala a deltei si se întinde de la ceatalul Izmail, spre aval, pâna la grindurile Letea si Caraorman, pe linia Periprava (pe bratul Chilia) – Crisan (pe bratul Sulina) – Ivancea (pe bratul Sf. Gheorghe) – Crasnicol – Perisor. Aceasta subregiune a Deltei Dunarii este împartita în mai multe unitati naturale cum ar fi: Depresiunea Sireasa, Depresiunea Sontea-Furtuna, Depresiunea Pardina, Depresiunea Matita-Merhei, Grindul Chilia, Grindul Stipoc, Ostrovul Tataru, Ostrovul Babina, Ostrovul Cernovca, Depresiunea Litcov, Depresiunea Erenciuc, Depresiunea Rosca-Buhaiova, Lunca Tulcea-Murighiol si Depresiunea Dranov-Dunavat, etc.

Delta maritima ocupa mai putin de 35% din suprafata Deltei Dunarii, la rasarit de linia Periprava-Crisan-Ivancea-Crasnicol-Perisor. În aceasta subregiune, ca si în cazul deltei fluviale, întâlnim zone cu relief pozitiv si negativ dar, spre deosebire de prima subregiune, fundul depresiunilor este sub nivelul marii în cele mai multe cazuri. (Soil of the Romanian Danube Delta Biosphere Reserve, 1996)

• Delta Dunarii se încadreaza în spatiul cu climat temperat semiarid specific stepelor pontice. Spatiile acvatice plane si foarte întinse, acoperite în diferite grade cu vegetatie, întrerupte de insulele nisipoase ale câmpurile marine, alcatuiesc o suprafata activa specifica deltei si lagunelor adiacente, cu totul diferita de cea a stepelor pontice.

Aceasta suprafata activa reactioneaza fata de radiatia totala receptionata si de circulatia generala a atmosferei rezultând un mozaic de microclimate. Radiatia totala variaza între un minim de 3,5 Kcal/cmp înregistrat în lunile de iarna si un maxim de 17 Kcl./cmp, in luna iulie. In functie de intesitatea activitatii centrilor barici principali se instaleaza conditii specifice de vreme : zile de iarna blânde (când activeaza centrul baric nord-est european), zile de iarna geroase, cu vânturi puternice (când actioneaza anticiclonii nord-atlantici), zile de vara calde si uscate (când actionaza anticiclonii tropicali atlantici), zile de vara ploioase (când interactioneaza aerul din bazinul mediteranean cu cel rece din nord-vestul Europei).

• Durata de stralucire a soarelui este mare, media multianuala fiind de 2250 ore, dar poate ajunge la 2600 ore în anii cu nebulozitate redusa. Temperatura se distribuie neuniform pe suprafata deltei. Mediile multianuale indica cresterea temperaturii de la vest spre est. La nivelul vârfului deltei (Tulcea) temperatura medie multianuala este de 10,94 C, în delta fluviala (Gorgova), de 10,96 C, pe tarmul marii (Sulina), de 11,05 C, iar în largul Marii Negre (Platforma Gloria), de 11,86 C.

Amplitudinile medii zilnice reflecta diferentele mari datorate naturii suprafetei active : la Gorgova variaza între un maxim de 9 C (în iulie) si un minim de 3,8 C (in decembrie), la Sulina între 2,8 C (în iulie) si 1,4 C (în noembrie), iar la statia Gloria între 2,3 C (în iulie) si 1 C (în decembrie si februarie). Sumele anuale ale temperaurilor medii zilnice efective se apropie de 1600 C. Umezeala aerului înregistreaza cele mai mari valori de pe teritoriul României. Umezeala relativa a aerului variaza iarna între 88 - 84% la Gorgova si 89 85% la Sulina si Sfântu Gheorghe, iar vara, între 69 - 71% la Gorgova si 77 - 80%, la Sulina si Sfântu Gheorghe. Precipitatiile sunt reduse cantitativ si scad de la vest spre est datorita efectului suprafetei active specifice deltei, precum si al Marii Negre. La intrarea în Delta Dunarii (Tulcea) se înregistreaza o cantitate medie multianula a precipitatiilor de 450 mm, iar la Sulina, de 360mm. In cea ma mare parte a deltei cad între 350 si 400 mm ploaie, iar pe litoralul deltaic si cea mai mare parte a lagunelor, sub 350 mm.

• Stratul de zapada este subtire si se mentine perioade scurte de timp, numai în iernile mai aspre.Asemenea situatii s-au petrecut în anii 1928-1929, 1953-1954, 1941-1942, 1984-1985, când apele marii lânga tarm au înghetat timp de 45 - 60 zile. Vânturile dominante bat din sectorul nordic alternativ cu sectorul sudic, cele mai intense accelerari de vânt înregistrându-se iarna si în sezoanele de tranzitie. Sezoanele sunt distribuite foarte neuniform în spatiul Deltei Dunarii. La intrarea în delta, la Tulcea, mediile pe 90 ani releva ca sunt 142 zile de vara si 60 zile de iarna, iar primaverile au durata aproape egala cu toamnele. La Sulina aceleasi medii multianuale indica 145 zile de vara si numai 15 zile de iarna, iar primaverile sunt mai lungi (122 zile) decât toamnele (83 zile).

Vegetatia deltei este reprezentata în mare parte de o vegetatie specifica mlastinilor (stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia piticã) si ocupa 78% din totalul suprafetei. Zavoaiele ocupa 6% din suprafata deltei, fiind paduri de salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, fiind periodic inundate, , iar ochiurile de apa sunt acoperite de o vegetatie acvatica si plutitoare, ocupând 2% din suprafata deltei. De asemenea, exista paduri pe câmpurile Letea si Caraorman si sunt alcatuite din stejar brumariu, stejar pedunculat, frasin, plop tremurator, ulm, plante agatatoare.

• Care contine lacuri (peste 400), insulite plutitoare de trestie (19,5 kmp), "paduri" de trestie (peste 1.800.000 ha, cea mai mare intindere de stufaris din lume) si paduri de salcii, paradisul pasarilor migratoare venite din toata Europa si de pa alte continete, aici gasindu-se peste 300 de specii din care 176 cuibaresc in Delta Dunarii si 184 fiind protejate de Conventia de la Berna.

De asemenea, in Delta Dunarii, in sutele de lauri, canale (20,25 kmp de apa) traiesc 64 de specii de pesti, unele dintre acestea fiind in permanenta expansiune (crap, platica) altele fiind in regresiune (stiuca, lin, care nu sunt rezistente la poluare). Pentru a proteja si salva acest templu al naturi a fost data legea nr.8/1993. Guvernul Romaniei si organizatiile mondiale au inceput sa dea o atentie speciala conservarii patrimoniului Rezervatiei Biosfera Delta Dunarii, fiind inclusa in cateva programe nationale si internationale. Numai in ultimii cinci ani au fost obtinute pentru salvarea Deltei.

• Programul Bancii Europene a fost materializat prin diferite contracte intre specialistii romani si straini, incluzand credite nerambursabile de 720.000 ECU. De asemenea, Programul Bancii Mondiale - care e in desfasurare - este un credit nerambursabil de 4,5 milioane dolari. Eforturile Rezervatiei Biosfera Delta Dunarii au fost recompensate prin acordarea premiului "Eurosite" de catre UNESCO in 1995, acesta fiind cel inalt premiu european in materie de mediu inconjurator.

Delta Dunarii